pentru că sunt nevinovate
atunci când aleg să se întâmple
în inconștienta mea stare de fapt
sunt oricum mult prea neînsemnat
iar voi restul oamenilor cu pălărie la cap
cunoașteți prea bine faptul că
neînsemnatului nu i se dezvăluie raiul
pentru că nu are de unde să își mituiască îngerul păzitor
care ar urma să-i asigure trecerea frauduloasă a graniței
dintre fericire și nefericire
i se oferă doar realitatea celor patru pereți
ai unui cuvânt care îngroapă nimicul
în toată frumusețea lui

adevărurile mele au mâinile întinse pe trotuar
oamenii cu pălărie trec încălțați peste ele
din când în când mai aruncă o privire care
chiar dacă nu ține de foame
mă asigură de singurătatea lor viitoare

prin urmare
nu am unde să mă rătăcesc în văzul lumii
mai ales
când nu am nici măcar timp
să am timp